top of page

DIN NOU



I.

Spune că inima-i moartă Că unde ți se duc penele O spune-n timp ce se ofileşte Pe-aici se-ajunge de cealaltă parte a labirintului Te năpădesc Ruinele suferinței Aici pulsează incertitudinea Cerând îngăduința Dacă vezi inima Întreab-o de ce-ai plecat Aici ne-mbrățişăm Şi-n acelaşi timp Venim

II.

Sufăr de-o tristețe a podurilor pe care ni le-ascundem Iau cu asalt potcoava fermecată Mi-e frică Să locuiesc în mine însămi cu tăcerea Am îndemânarea podurilor Ce zgârie Şi mi-e frică să mă locuiesc În tăcerea durerii noastre locuite

III.

Sufăr de-o tristețe a podurilor pe care ni le-ascundem Tristețe trecătoare de dragoste de cutii goale şi iubiri înăbuşite Act umbrit de zâmbetul pântecelui meu De mâinile transpirate ce formează cristale întunecând soarele Flacăra ce ni se substituie Printre curenți Ca nişte reflexe de aur În pupila ta Iar Dumnezeu se uită la noi Pământul meu drag Drumuri de lumină Adumbrind esența străzilor Cu durerea-mi Aşteptându-te la nesfârşit În oglinda trupului meu Deja suntem în pădure Şi frică nu mai există

IV.

Toate lucrurile Sunt furate de dragoste Nu mă iubi Dă-mi înapoi lumina Zilelor tale

V.

Iubirea mea sunt eu Crescând

Traducción al rumano: Costel Drejoi (George Nina Elian)

DE NUEVO

I.

Dice que el corazón está muerto Que a dónde van tus plumas Lo dice mientras se marchita Aquí se llega al otro lado del laberinto Entran en tropel Ruinas de angustia Aquí palpita la incertidumbre Pidiendo permiso Si ves al corazón pregúntale porqué te has ido Aquí nos abrazamos Y al mismo tiempo Venimos

II.

Tengo una tristeza de puentes que nos ocultamos Asalto la herradura mágica Me da miedo Habitarme con el silencio Tengo una destreza de puentes Que aruñan Y me da miedo habitarme En el silencio de nuestro dolor habitado

III.

Tengo una tristeza de puentes que nos ocultamos Tristeza efímera de amor de cajas vacías y amores sofocados Acto empequeñecido por la sonrisa de mi vientre Por las manos húmedas que se cristalizan a oscurecer el sol La llama que nos finge Entre corrientes Como reflejos de oro En tu pupila Y dios nos mira Mi tierra de amor Caminos de luces Eclipsando la esencia de las calles Con mi dolor Esperándote sin fin En el espejo de mi cuerpo Ya estamos en el bosque Y ya no hay miedo

IV.

Todas las cosas Son robadas por el amor No me ames Devuélveme la luz De tus días

V.

Mi amor soy yo Creciendo


Comments


© 2019 Cristina Arribas González

bottom of page